fbpx

Greutatea – stil de viață sau genetică?

Poate ți s-a întâmplat și ție să auzi de persoane care mănâncă oricât și nu se îngrașă, în timp ce altele de-abia ciugulesc dintr-o salată, iar kilogramele de depun rapid. Sau cel puțin asta spun ele.

Și totuși, ce putere avem fiecare dintre noi asupra propriei greutăți? Putem ține sub control kilogramele în plus prin alimentație și mișcare sau acestea depind în mare parte de genetică, deci nu prea avem ce face?

Obezitatea s-a răspândit cu rapiditate în ultimele decenii și a devenit mai mult decât o problemă de imagine, ci în primul rând una de sănătate, deoarece este direct asociată cu boli cardiovasculare, diabet sau tensiune arterială ridicată.

Pentru a descoperi ce a cauzat această explozie a numărului de persoane supraponderale, cercetătorii au analizat în numeroase rânduri influența unor factori cum ar fi genetica, mediul, comportamentele alimentare și mișcarea.

Cercetătorii spun…

Unele studii au arătat că genetica are un cuvânt greu de spus când vine vorba de forma corpului și zonele unde se depune grăsimea (în special adipozitatea centrală, adominală), însă aceasta nu cauzează în mod necesar kilogramele în plus.

Există anumite gene asociate cu probabilitatea ridicată de îngrășare. Persoanele care au gena FTO au un risc cu 20-30% mai ridicat să dezvolte obezitate decât cei la care gena lipsește. Totuși, aceste gene nu influențează capacitatea de a pierde kilograme atunci când este urmată o dietă adecvată de slăbire. Un studiu a arătat că sportul a reușit să contracareze influența genei FTO asupra riscului de obezitate.

Astfel, subiecții inactivi cu gena FTO au avut un indice de masă corporală mai mare decât cei inactivi, dar fără gena respectivă. În cazul persoanelor active, însă, indicele de masă corporală a fost similar la ambele categorii, atât cele cu gena FTO, cât și fără ea. Concluzia este că gena FTO poate favoriza acumularea mai rapidă a kilogramelor, însă în niciun caz nu condamnă la obezitate. Sunt persoane care, deși au această genă, nu ajung supraponderale, au arătat aceleași studii.

Să fie genetica responsabilă pentru epidemia de obezitate la nivel mondial?

Cercetătorii sunt de părere că nu, deoarece fondul genetic rămâne stabil pe durata mai multor generații și e nevoie de o perioadă lungă de timp pentru răspândirea unor eventuale mutații.

Anumite forme rare de obezitate sunt provocate de mutații în unele gene cu rol esențial în controlul foamei și aportul alimentar, însă acestea afectează doar circa 5% din populație.

Cei 40 de ani care au marcat creșterea numărului supraponderalilor nu sunt suficienți pentru a justifica obezitatea prin genetică. În schimb, mediul în care trăim, care influențează cât de activi suntem și cum ne hrănim, s-a schimbat fundamental, încurajând consumul excesiv de alimente procesate și descurajând activitatea fizică.

Concluziile

Ca să răspundem la întrebarea din titlu, adevărul se află undeva la mijloc. La propriu. Greutatea este influențată de interacțiunea dintre moștenirea genetică și mediu, iar modul în care diferiți factori interacționează și ne influențează silueta reprezintă încă teren de cercetare.

Deși genele sunt “de vină” pentru locurile unde se depune grăsimea (pe abdomen, pe coapse, distribuită pe tot corpul etc), nu prea le putem trage la răspundere pentru îngrășarea propriu-zisă. Obiceiurile alimentare sunt cele care joacă rolul principal în managementul greutății.

Așa cum arată dovezile științifice, ne putem controla greutatea într-o măsură mai mare decât am crede, deci rămâne decât să ne asumăm răspunderea pentru sănătatea noastră.

Cel mai bine este să ne investim energia în a înțelege cum putem folosi alimentația și mișcarea în folosul nostru, în loc să căutăm scuze în arborele genealogic.

Dacă ai nevoie de susținere în lupta cu kilogramele, te așteptăm la Centrul Superfit la o consultație de nutriție! Împreună cu specialiștii noștri, medici cu experiență, vei afla care sunt metodele sigure pentru a ajunge la o greutate sănătoasă și a o menține în timp, construindu-ți obiceiuri alimentare echilibrate.

Surse: inbodyusa.com, hsph.harvard.edu, academic.oup.com

Ți-a plăcut articolul? Distribuie pe

Search

+