Cântarul este un instrument comun – aproape fiecare familie are câte unul acasa. Unii oameni se cântăresc obsesiv, zilnic sau de mai multe ori pe zi, alții nu se suie cu anii pe cântar (și când o fac, în multe cazuri constată că au cu 20 de kilograme mai mult decât în tinerețe).

Deși cântarul este un instrument util, el nu poate fi considerat suficient atunci când vorbim de evaluarea strării de sănătate și riscurile de instalare a unor afecțiuni medicale. Din acest punct de vedere, evaluarea compoziției corporale este o măsură mult mai relevantă și ar trebui să se facă în mod curent în toate cabinetele medicale, nu doar în cabinetele nutriționiștilor și în sălile de fitness.

Evaluarea actuală a compoziției corporale divide masa corporală în mai multe compartimente a căror sumă este egală cu masa corporală totală. Cele mai multe metodologii împart corpul în două compartimente distincte: masa non-adiposă (fără grăsime) și masa adipoasă (grasă). Masa non-adipoasă are o densitate de 1,1 g/cm3 și conține în jur de 73% apă, în timp ce masa adiposă are o densitate de 0,9 g/cm3, cu un procent de apă mult mai redus.

Grăsimea corporală totală este alcătuită din grăsimea esențială și grăsimea depozitată. Grăsimea esențială se referă la grăsimea prezentă în măduva osoasă, țesutul osos și organe; nu este disponibilă ca rezervă energetică, însă este o componentă importantă în cadrul unor funcții biologice normale. Grăsimea din depozite reprezintă rezerva de energie care se acumulează în mod special ca țesut adipos subcutanat și visceral (în interiorul cavității abdominale și toracice).

Grăsimea din depozite reprezintă în jur de 12% din greutatea corporală toatăl în cazul bărbaților și 25% pentru femei. Grăsimea esențială are o valoare de 3% din greutatea corpului la bărbați și 12% la femei. Valoarea mai mare în cazul acestora are legătură cu funcțiile hormonale și cu capacitatea de a susține o sarcină.

Niciun individ nu își poate reduce nivelul grăsimii corporale mai jos față de nivelul grăsimii esențiale și în același timp să se poată menține într-o stare de sănătate optimă.

Sportivele cu nivel foarte ridicat al efortului fizic și procent redus al grăsimii corporale pot înregistra disfuncții menstruale, care în timp atrag după sine și probleme grave precum instalarea precoce a osteoporozei, cu risc crescut de apariție a fracturilor de stres.

Ce măsurăm?

Tabelele standard greutate-înălțime nu sunt deloc relevante în ceea ce privește compoziția corporală a unei persoane. Studiile efectuate pe sportivi au arătat că persoanele cu exces de greutate nu au neapărat un exces de grăsime corporală. Iată un exemplu ușor de înțeles: un culturist sau un jucător de fotbal american ar putea să aibă cu 20-30 kg peste greutatea considerată optimă pentru o anumită înălțime, însă în același timp să aibă un procent de grăsime normal. Supraponderea este dată în această situație de masa musculară bine dezvoltată. E clar că într-o asemenea situație nu se impune scăderea în greutate.

Indicele de masă corporală (IMC), care reprezintă un raport între greutate (în kilograme) și pătratul înălțimii (în metri) face o legătură mai strânsă între greutate (inclusiv procentul de grăsime corporală) și riscurile de îmbolnăvire asociate, în comparație cu simpla apreciere a masei corporale și a staturii. Cu toate acestea, nici IMC-ul nu ia în considerare proporția între elementele ce alcătuiesc compoziția corporală.

Ca fapt divers, o analiză a variației indicelui de masă corporală a femeilor ce au participat la Miss America din 1920 și până în 2000 a arătat că acesta s-a redus treptat de la 22 (adică încadrat în limitele normopoderalității, 18,5-25) la 17,3 (sub greutatea normala). Aceste femei sunt prezentate ca un ideal sau model de frumusețe, însă în realitate se depărtează foarte mult de valorile de referință ale unei persoane normale. Rezultatul este un mesaj fals, care poate să influențeze modul cum își percep propriul corp în special femeile tinere, ceea ce duce în multe situații la adoptarea unui stil de viață nesănătos, a unui regim alimentar dezechilibrat și a unor cure de slăbire drastice și inutile.

Metode de evaluare a compoziției corporale

Cele mai populare metode indirecte de evaluare a compoziției corporale includ cântărirea hidrostatică și metode predictive precum măsurarea pliurilor de grăsime și a circumferințelor corporale. Cântărirea hidrostatică determină densitatea corpului, cu estimarea subsecventă a procentului de grăsime corporală, însă presupune existența unui echipament special, existent de obicei în laboratoare.

Estimările uzuale ale compoziției corporale folosesc ecuații de predicție stabilite din relația între măsurarea pliurilor de grăsime și a circumferințelor pe de-o parte și densitatea corporală și procentul de grăsime pe de alta. Aceste ecuații sunt specifice diverselor populații și din acest punct de vedere sunt mai exacte.

Practic, cea mai frecvent întâlnită metodă de evaluare a compoziției corporale este cea realizată prin analiza impedanței bioelectrice (BIA). Conceptul BIA pornește de la premiza că țesuturile fără grăsime (care au un conținut mai important de apă), precum și apa extracelulară facilitează trecerea curentului electric, în comparație cu țesutul adipos, și datorită fapului că acestea au un conținut mai important în electroliți. Impedanța (rezistența) curentului electric este în strânsă relație cu cantitatea de grăsime corporală.

O altă tehnică la îndemână este adipometria cu ultrasunete. Practic este vorba de o măsurare a grosimii stratului adopis printr-o tehnică ecografică, în mai multe puncte ale corpului, pentru ca apoi cu ajutorul unui soft special se obține valoarea procentului de grăsime. Această tehnică are avantajul că poate oferi o imagine reală a stratului adipos și a musculaturii, astfel încât se poate monitoriza de-a lungul timpului evoluția acestor structuri.

Alte metode folosite pentru evaluarea indirectă a compoziției corporale sunt măsurătorile cu raze X, MRI și DXA. Fiecare dintre acestea au aplicații unice și limitări speciale. O metodă mai la îndemână, care oferă rezultate mai precise este BOD POD – metoda bazată pe dislocuirea volumului de aer.

Dacă vrei să îți evaluezi compoziția corporală și să afli ce se întâmplă cu stratul tău adipos pe perioada unui program de scădere în greutate sau de antrenament intent, vino la Centrul Superfit, unde poți face determinări profesionale (adipometrie cu ultrasunete și analiza compoziției corporale prin măsurarea bioimpedanței).