fbpx

Consultul medico-sportiv îţi poate salva viaţa!

La aproape toate evenimentele sportive organizate în România (şi bineînţeles, în străinătate) participanţii trebuie să semneze o declaraţie pe propria răspundere în care pe lângă multe alte aspecte se afirmă faptul că sportivul este sănătos şi apt pentru efort. Vorbim acum despre sportivii amatori, care participă la evenimente sportive de masă (gen maratoane, triatloane, ciclism). În cazul sportivilor de performanţă, situaţia este diferită, aceştia fiind obligaţi să obţină avizul medico-sportiv pentru a putea participa la competiţii.

Revenind la sportivii amatori, aşa cum afirmam anterior, în cele mai multe situaţii ei semnează doar acea declaraţie pe proprie răspundere. În foarte puţine cazuri se solicită o adeverinţă medicală. În experienţa mea ca alergător de maraton, doar la concursurile din Franţa şi Italia am fost pus să aduc adeverinţă medicală (…şi am participat la concursuri în peste 20 de ţări). Mai nou am observat că italienii cer chiar mai mult decât o simplă adeverinţă – pe formularele lor există indicaţia de a face un EKG şi câteva analize. Că se fac sau nu aceste investigaţii, e o altă discuţie, dar măcar se atrage atenţia că ar trebui făcute.

Accidente nefericite şi nedorite se produc mereu, atât în sportul de performanţă, cât şi în cel amator. De obicei ne atrag atenţia şi ne şochează cele dramatice, în care un sportiv tânăr şi aparent sănătos îşi pierde viaţa din senin, fără să existe vreo explicaţie evidentă. Recent, comunitatea alergătorilor a fost impresionată de decesul neaşteptat şi dureros al unei alergătoare de 26 de ani din Constanţa, care a fost găsită moartă la un antrenament de alergare pe şosea. Nu cunosc în detaliu acest caz, aşa că nu voi face aprecieri despre el, însă voi folosi acest context pentru a aduce în discuţie tema controlului medical preventiv pentru cei care fac sport amator, indiferent de nivelul la care se află. În acest sens am cerut părerea colegei noastre de la Centrul Superfit, dr. Mihaela Dobranici, medic primar de medicină sportivă.

Discutând cu diverşi sportivi amatori, cei mai mulţi sunt de acord cu ideea că ar trebui să îşi facă un control medical, însă realitatea este că prea puţini dintre aceştia îl fac cu adevărat. Hai să fim sinceri, ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla, mai ales că în comparaţie cu prieteni şi colegi sedentari, performanţele noastre fizice sunt cu mult mai bune, ceea ce ne creşte încrederea… uneori prea mult.

 “Controlul medical trebuie făcut înainte de a începe să faci sport!,” afirmă dr. Mihaela Dobranici. “Atunci când ne hotărâm să începem o formă de activitate fizică organizată, trebuie să ne pregătim pentru asta. Ne cumpărăm echipament, căutăm o sală unde să începem antrenamentele, dar înainte de aceste pregătiri ar trebui să ne asigurăm că suntem apți pentru activitatea sportivă aleasă. Consultul medico-sportiv este în măsură să confirme asta și să recomande cel mai potrivit tip de activitate fizică. Este important să reținem că pentru a atinge efectul scontat și a nu produce reacţii adverse, exerciţiul fizic trebuie prescris  la fel ca un medicament, adică în doze exacte.”

Orice control medical este mai bun decât niciunul, însă dacă vorbim despre specialitatea medicală care se ocupă strict de problemele sportivilor, în mod evident aceasta este medicina sportivă.

Medicina sportivă se adresează atât sportivilor de performanţă şi amatorilor, cât și persoanelor care doresc să înceapă o formă de activitate fizică susţinută. Medicul cu acesta specialitate are cunoștințele necesare despre fiziologia efortului și este în măsură să facă acest consult, să analizeze acele modificări care pentru un om de rând sunt patologice, dar pentru sportivi sunt normale”, spune dr. Dobranici.

 

Care sunt beneficiile screeningului medical înaintea începerii unei activităţi sportive

Identificarea unei posibile afecţiuni: Fără îndoială cel mai important aspect al screeningul medical este acela de a stabili dacă există vreo boală care s-ar putea agrava în condiţiile unei activităţi fizice.

Consilierea celor care au o problemă medicală: Nu orice afecţiune îţi va interzice complet activitatea fizică. Renunţaţi la gândirea prostească “nu mă duc la doctor pentru că îmi va spune să nu mai fac sport”. Da, ştiu, îţi place mult să faci sport, iar medicul nu este inamicul tău, ci persoana care te va ajuta să îţi calibrezi intensitatea şi volumul, astfel încât să nu îţi pui în pericol sănătatea.

Stabilirea stării inițiale de sănătate: Un alt beneficiu al controlului medical este acela că dacă e făcut cum trebuie poate să ofere o evaluare nuanţată a stării de sănătate, în sensul că nu totul este alb sau negru, ci sunt situaţii intermediare în care chiar şi în cazul unei probleme medicale poţi face sport, dar cu anumite precauţii. Aici trebuie spus că un medic care nu are experienţă cu sportivii ar putea să nu îţi ofere cel mai bun sfat (evident, nu din rea voinţă, ci din lipsa unei pregătiri specifice), ceea ce poate conduce fie la situaţia în care ţi se permite să faci sport, deşi poate nu ar trebui, sau reversul, ţi se spune că e cazul să te opreşti, fără să fie totuşi aşa de radicală situaţia.

Îmbunătățirea performanței: Un alt avantaj al unui astfel de control medico-sportiv este că vei avea ocazia de a discuta despre factorii care te pot ajuta să îţi îmbunătăţeşti performanțele și în acelaşi timp să îţi reduci riscul de accidentare.

 

Ce implică un control medical pentru sportivi

> Cunoaşterea sportivului în ansamblul său: Analiza stilului de viaţă, ceea ce pentru un sportiv înseamnă şi un program de antrenament, poate ajuta la identificarea unor riscuri privind starea de sănătate. Anumite ajustări nu doar că reduc aceste riscuri, dar pot contribui la creşterea performanţelor sportive.

> Analizarea istoricului medical: Acest gest este de rutină pentru oricare specialitate medicală, însă aici se va pune accentul pe problemele ce au legătură cu sportul, deoarece aceste probleme din trecut sunt considerate un predictor al problemelor viitoare. Prin urmare, este esențial ca toate problemele anterioare să fie analizate în mod adecvat. Medicul va fi în mod particular atent la evenimente precum sincopele, durerile persistente la nivel toracic apărute în efort, oboseală disproporţionată cu nivelul efortului fizic, palpitaţii şi aritmii.

> Istoricul sportiv: În cadrul acestei consultaţii este foarte important ca medicul să afle detalii despre programul de antrenament, nivelurile condiţiei fizice, concursurile sau meciurile planificate, echipamentul folosit și obiectivele pentru sezon. Acest lucru îi permite să ofere sfaturi privind gestionarea efortului şi strategia necesară pentru refacerea postefort.

> Evaluarea nutrițională: Există o serie probleme medicale, în care o abordare nutriţională greşită este un factor semnificativ ce contribuie la agravarea lor. O analiză a alimentaţiei şi a suplimentelor nutritive folosite poate fi de mare folos.

> Istoria medicală a familiei: Este important ca medicul să cunoască antecedentele heredocolaterale, adică problemele medicale din familia din care provine sportivul. Aici ar putea fi vorba despre un istoric de boli cardiace (infact miocardic şi morţi subite la persoane nu foarte în vârstă, istoric de cardiomiopatii, aritmii severe etc.) “Riscul morții subite la sportivi este unul foarte mare. Un simplu consult medico-sportiv poate detecta patologii care trebuiesc tratate, patologii incompatibile cu sportul,” afirmă dr. Dobranici.

> Examinarea fizică: Consultul medical cuprinde un examen fizic global, însă acesta va fi orientat către tipul de sport practicat, pentru că în mod evident riscurile sunt diferite de la un sportiv la altul. La alergatori există o anumită patologie, la fotbalişti alta, cei din sporturile de contact prezintă anumite riscuri şi exemplele pot continua.

Ce spune dr. Dobranici despre această etapă: “Examenul medico-sportiv este unul complex şi include anameza, examen clinic general, investigații paraclinice (analize de sânge), examen somatoscopic, somatometric, EKG, spirometrie, test de efort. Examinarea somatoscopică este una extrem de importantă. Prin această metodă de evaluare a posturii și dezvoltării corporale descoperim de cele mai multe ori cauza unor dureri necunoscute apărute la nivelul diferitelor segmente.  Astfel putem aprecia postura, starea de nutriție, simetria corporală, descoperim diferitele deficienţe fizice care în timp duc la situaţii patologice. Rezultatele acestor investigații și teste de bază ne confirmă dacă starea de sănătate permite începerea practicării sportului și ne arată care este cea mai potrivită formă de activitate, în funcție de vârstă și condiția fizică.

> Teste avansate: Orice alte investigații trebuie să fie adaptate pentru sportiv și pentru sportul practicat, pe baza rezultatelor examinării și a discuției cu medicul.

Pentru persoanele care participă la evenimentele de anduranță, o electrocardiogramă este o necesitate. Interpretarea EKG, tensiunea arterială, frecvența cardiacă, toate acestea sunt investigații simple care aduc informații extrem de importante legate de comportamentul aparatului cardio respirator în efort susținut, adaptarea la efort sau revenire post-efort.

Există unele modificări EKG care apar în repaus, dar dispar în timpul efortului. Acesta este un semn foarte bun,” spune dr. Mihaela Dobranici. “Testul EKG în efort se face acolo unde se recomandă această testare sau în cazul în care sportivii își doresc să beneficieze de informațiile importante pe care le aduce această investigație.”

Un studiu făcut în Italia în urmă cu câţiva ani, a constatat că prin introducerea EKG-ului ca test screening la sportivi, a scăzut seminificativ numărul de cazuri de moarte subită, de aceea se recomandă ca EKG-ul (în repaus) să fie făcut de rutină în cadrul consultaţiei pentru sportivi. Spre deosebire de acesta, testul de efort EKG nu este recomandat de rutină, ci în cazuri în care medicul suspectează o posibilă problemă ce ar putea fi pusă în evidenţă la acest test.

De asemenea, există şi alte teste şi investigaţii speciale, care nu intră în consultaţia obişnuită, însă pot aduce informaţii importante despre starea de sănătate, capacitatea de efort şi pot orienta sportivul (şi antrenorul) în ceea ce priveşte ajustarea programului de antrenament optim pentru creşterea performanţelor.

Testarea cardiometabolică (spiroergometria), care nu înlocuieşte nici testul de efort EKG şi nici consultaţia medico-sportivă, ci le completează, reprezintă un test complex, care analizează evoluţia gazelor respiratorii şi a pulsului la diverse etape ale efortului, aducând informaţii atât despre starea de sănătate a sportivului, dar mai ales despre potenţialul său sportiv, prin determinarea zonelor de efort. Este un test care permite ajustarea programului de antrenament şi de asemenea, dă posibilitatea de a observa evoluţia unui sportiv de la o perioadă la alta, pentru că toate aceste praguri şi toţi parametri se modifică în concordanţă cu programul de antrenament şi starea sportivului.

Analiza mersului şi alergării este un test care generează parametri specifici fiecărei secvenţe a mersului/alergării, permiţând observarea unor posibile asimetrii. În multe cazuri (dar nu obligatoriu), asimetriile pot explica situaţii patologice, care se manifestă prin dureri şi care limitează capacitatea de efort. Pe baza rezultatelor obţinute, terapeutul poate începe un program de tratament care să corecteze aceste probleme, ceea ce în cele din urmă duce la îmbunătăţirea sănătăţii şi a performanţelor sportive.

Tot în această zonă, baropodometria este un alt test care completează consultaţia medicală, aducând informaţii despre distribuţia presiunilor pe tălpi. În multe situaţii, problemele de postură se traduc prin modificări la nivelul acestor amprente plantare, iar cu informaţiile obţinute se poate recomanda un program de tratament sau purtarea unor orteze corectoare.

În concluzie, chiar dacă sunteţi sportivi amatori, nu trebuie să vă purtaţi ca nişte “amatori” în ceea ce priveşte sănătatea voastră. Deşi este tentant să rezolvi rapid problema ignorând-o sau semnând acel acord pe propria răspundere, ia în calcul şi un control medical amănunţit, eventual însoţit şi de investigaţii suplimentare, care te pot scuti de multe bătăi de cap pe termen lung. “Examinarea la 6 luni trebuie să devină o practică care face parte din pregătirea fiecăruia. Pentru cei care nu fac sport de performanță este suficient un control o dată pe an,” recomandă dr. Dobranici.

Dacă ţi-ai propus să ajungi la linia de start în vârf de formă, asigură-te că o să ajungi şi la linia de sosire!

 

Dr. Şerban Damian, nutriţionist sportiv

 

 

Search

+