8 lucruri pe care e bine să le știi despre periostită

8 lucruri pe care e bine să le știi despre periostită

Alergarea și alte activități fizice intense pun presiune pe oase, iar suprasolicitarea provoacă adesea leziuni neplăcute. Periostita este una dintre ele.

Periostita este o inflamaţie a membranei vascularizate care învelește oasele, numită periost. Rolul periostului este de a proteja și hrăni oasele, iar pe el se inserează mușchii. Această afecțiune poate apărea la persoanele care desfășoară activități repetitive ca sărituri, alergare sau la cei care ridică greutăți mari.

Iată ce trebuie să știi despre periostită:

1. Cel mai des apare la tibie (sindrom de stres tibial, Shin splints în engleză), dar poate afecta și oasele lungi de la brațe și coloană.

2. În forma cronică, adică atunci când este provocată de stresul constant asupra oaselor, periostita nu se prezintă de obicei sub formă gravă. Pe de altă parte, infecția osului poate duce la periostită acută, care presupune necrozarea țesuturilor și este dureroasă.

3. Simptomele, în cazul periostitei cronice, sunt inflamația și durere la nivel local. Periostita acută vine cu dureri puternice, febră, frisoare și inflamație. La sindromul de stres tibial, durerea apare în partea interioară a tibiei și se simte difuz, pe o lungime de 10-20 cm, agravându-se la alergare. În cazul unei dureri intense, centrată pe o suprafață foarte redusă, este posibil să fie vorba despre o fractură de stres.

4.  Sportivii, dansatorii și cei care merg mult în ritm alert au un risc crescut de a face periostită în formă cronică. Aceasta poate apărea și atunci când se mărește brusc volumul/ intensitatea activității fizice sau dacă există un dezechilibru biomecanic sau suprapronație. Periostita acută, mai rar întâlnită, are ca factori de risc infecții ale sângelui, operații ortopedice, circulația deficitară sau o fractură deschisă.

5. Uneori, această afecțiune evoluează într-o tendinopatie, adică inflamația tendonului – un țesut rezistent cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. Netratată, periostita tibială se poate agrava, ducând la fractură de stres sau chiar fractură completă.

6. Ce să faci dacă bănuiești că ai periostită:

    • Mergi în primul rând la medic pentru a primi un diagnostic corect.
    • Evită temporar alergarea și orientează-te spre forme de mișcare cu impact mai redus, ca înotul sau bicicleta. Reîncepe alergarea treptat, de preferință pe o suprafață mai moale, ca tartan sau iarbă. Recuperarea durează aproximativ 2-4 săptămâni, în funcție de gravitate.
    • Aplică gheață la nivel local ca să diminuezi durerile și apelează la tehnici de relaxare musculară și eliberare miofascială.
    • Fizioterapia poate de asemenea ajuta, în special prin terapii cu ultrasunete, laserterapie, Hivamat sau Tecar, în funcție de recomandările medicului.

7. Dacă alergi, acordă atenție formei fizice pentru a reduce riscurile de a face periostită. Evită suprasolicitarea și oprește-te din alergat dacă simți o durere neobișnuită, mai ales în articulații sau în zona oaselor lungi ale picioarelor. Lucrează la tehnica de alergare alături de un antrenor pentru a-ți corecta eventualele deficiențe și fă exerciții pentru a-ți întări gleznele și genunchii.

8.  Identifică posibilele cauze ale periostitei și tratează-le, pentru a te asigura că ții deoparte viitoare dureri. O analiză posturală completă este utilă pentru a vedea dacă ai o postură incorectă, care ar putea contribui la apariția inflamațiilor. Poți face această testare la Superfit; constă într-o baropodometrie și o analiză 3D, în urma cărora vei primi tratamentul cel mai potrivit și recomandări practice. Corectarea suprapronației este de asemenea importantă pentru a preveni periostita.


Surse: physioatlas.com, blogs.bmj.com, medicalnewstoday.com, healthline.com