Margareta Ionescu

A participat la concursul "Poftiti la slabit!", editia 2008, organizat de "Ce se intampla, doctore?" (ProTv) si a slabit 25 kg in cele 3 luni de program si inca 20 kg dupa

Problemele pe care le aveam inainte de a slabi?
Pai, erau multe probleme care tineau atat de sanatate cat si de viata mea sociala (aproape inexistenta). In primul rand imi era greu sa merg... pur si simplu o activitate atat de usoara pentru oamenii normali era pentru mine dificila, o vedeam ca pe o corvoada... se lasa cu dureri de genunchi, oboseam foarte repede (nu mai mentionez urcatul scarilor). Vara era o adevarata provocare pentru mine atat din punct de vedere al vestimentatiei (lumea se uita la mine pe strada ciudat, unii ma strigau grasa, balena..etc.), haine pe care oricum le gaseam foarte greu. Prieteni nu prea aveam deoarece preferam sa stau inchisa in casa unde nimeni nu ar putea sa ma supere. Pur si simplu am preferat sa ma izolez decat ca infrunt lumea... eram pesimista mai mereu si consolarea mi-o gaseam ghiciti in ce? mancare! eventual in fata calculatorului sau televizorului, ciocolata ma consola cel mai tare iar sucul imi servea in loc de apa ! pur si simplu nu realizam ca ma cufund tot mai mult in problema mea prin ''micile mele consolari culinare''. Eram plina de nemultumiri legate de mine, aveam momente in care observam ca ma sabotam dar nu aveam forta sa ma apuc de treaba, mi se parea prea complicat si oricum povara mea era mult prea mare, simteam ca degeaba as incerca. Totusi am avut puterea sa incep lupta alaturi de nutritionistul Serban Damian,instructoarea de fitness Adriana Nicolae si psihologul Mirela Zivari. Cei trei mi-au fost alaturi in acest greu traseu, si recunosc ca fara de ei nu as fi reusit !

Cum a fost programul de scadere in greutate?
Dupa ce mi-a fost evaluata starea fizica si calculat consumul zilnic de calorii Serban mi-a oferit o multime de sfaturi extrem de utile, care m-au ajutat foarte mult. Practic am invatat ceea ce mai toti gresim in privinta regimurilor, cum ar fi infometarea, excluderea totala a carbohidratilor - mai toti vedem scaderea in greutate strict legata de diete drastice cu rezultate miraculoase in cel mai scurt timp! Ei bine aici gresim mai toti. In primul rand daca pornim de la o greutate exagerata (de exemplu eu aveam 120 kg) nu trebuie sa ne gandim ca tinem regim, ci trebuie sa intelgem ca este necesara adoptarea unui nou stil de viata, care sa dureze o viata! (pentru a nu ne trezi ca ajungem de unde am pornit!) Daca ne bazam pe cateva reguli simple vom observa ca programul nu este atat de greu.

O sa fac o mica paralela intre cum procedam inainte si dupa sfaturile oferite de Serban.

Inainte: Mancam dimineata (nelimitat) dupa care pranzul il saream (imi era jena sa manac in fata celorlalti, dar acasa tot nu-mi era rusine:)) iar seara cand veneam de la scoala aveam o foame de lup si devastam frigiderul.. practic aveam 2 mese pe zi, dar dezastruos organizate.
Dupa: am fost sfatuita sa am 5 mese pe zi - 3 principale 2 gustari ceea ce insemna ca mancam ceva cam la 3 - 4 ore.

Inainte: Cand mancam nu tineam cont de calorii sau ce fel de alimente consumam.
Dupa: tinand cont de numarul de calorii ma gandeam la alimente sanatoase care se incadreaza intr-o masa (salate la pranz, lapte cu cereale dimineata (cereale integrale, laptele semidegresat) fructe ca gustari sau iaurt) Ideea e sa alegi intodeauna variantele fara grasime, zahar sau carbohidrati in exces. Dieta trebuie sa fie variata si echilibrata (nu degeaba avem o gramada de legume si fructe pe pamantul asta :P). Odata ce vei observa ca nu sunt variantele din meniu asa de restranse nu vei mai fi atat de speriat/a de ideea de regim. A fost destul de greu la inceput sa ma obisnuiesc cu regimul dar senzatia de foame a disparut odata cu introducerea celor 5 mese pe zi. Nevoia de alimente interzise a fost destul de mare, dar si satisfactia de a vedea acul cantarului luand-o in jos asa ca incetul cu incetul.. -marime dupa marime de haine - dieta nu a mai fost atat de grea si odioasa.. ba chiar o simteam ca pe un aliat. Totusi daca pofteam mult prea tare la ceva ma premiam intr-o sambata sau duminica iar dupa ca sa nu ma simt vinovata trageam mai cu spor la sala. O alta cale spre un succes garantat este combinarea dietei cu sportul (inca merg la sala 5 zile pe saptamana .. a devenit un obicei chiar), la inceput imi era foarte greu cu febra musculara si oboseala, iar pe parcurs ce s-au dus kilogramele efortul a devenit mai usor.. in cele din urma chiar placut.

Cum mi s-a schimbat viata?
Cu cat scadeam in greutate cu atat imi crestea increderea in mine si dorinta de a continua - ma simteam mandra de mine si fericita. Lumea a inceput sa nu se mai holbeze la mine, mergeam linistita pe strada si chiar incepusem sa ies si eu cu prieteni.. da prieteni..! in sfarsit aveam si eu o lume (care sa nu fie formata din frigider si casa). Intram multumita in magazine si ieseam cu hainele pe care mi le doream, nu mai cautam mii de ani un lucru! Pur si simplu fiecare portita care imi era inchisa pana acum se deschidea in fata mea! Nu cred ca exista sentiment mai satisfacator decat acesta! Ideea este ca odata ce ai inceput un lucru, sa te tii de el, deoarece micile satisfactii de pe parcurs duc la succesul de durata.

Sfaturile mele:
Nu va infometati. Nu va ganditi ca regimul/sportul sunt o corvoada. Si nu in ultimul rand ganditi-va ca aceste kilograme pierdute va aduc kilograme in plus de viata sociala fericita :). Va urez bafta tuturor celor care se afla in aceasta situatie, fiti optimisti si incarcati-va bateriile (nu chiuliti de la sport :P).

Nu in ultimul rand iti multumesc tie, Serban!